CONTORSIONÁ, contorsionez, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A face sau a provoca una sau mai multe contorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTORSIONÁ ~éz tranz. A face să se contorsioneze. [Sil. -si-o-] /<fr. contorsionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONTORSIONÁ se ~eáză intranz. (despre articulații, părți ale corpului) A contracta o contorsiune. [Sil. -si-o-] /<fr. contorsionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTORSIONÁ vb. I. tr., refl. A provoca sau a face contorsiuni. [Pron. -si-o-. / < fr. contorsionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTORSIONÁ vb. tr., refl. a face contorsiuni, crispații. (fig.) atitudine forțată, mișcări dezordonate. (< fr. contorsionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTORSIONÁ vb. a (se) răsuci, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-și ~ corpul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. contorsionéz, 3 sg. și pl. contorsioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink