3 definiții pentru contondență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contondență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: contondent] Lovire cu un corp contondent.
CONTONDENȚĂ s. f. caracter contondent. (< contondent + -ență)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contondență s. f., g.-d. art. contondenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contondență
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
contondențăsubstantiv feminin
- 1. Caracter contondent. MDN '00
- 2. Lovire cu un corp contondent. MDA2
etimologie:
- contondent + -ență MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.