2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTINUA, continui, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a.Prez. ind. și: continuu] – Din fr. continuer, lat. continuare. corectat(ă)

continua [At: BĂLCESCU, M. V. 2, 23 / P: ~nu-a / Pzi: ~tinuu / E: fr continuer, lat continuare] 1 vi A nu întrerupe Si: a urma. 2 vt A prelungi. 3 vt A duce mai departe un lucru început.

CONTINUA, continuu, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.

CONTINUA, continuu, vb. I. Intranz. (În opoziție cu a înceta) A urma, a nu înceta, a nu se opri, a nu se întrerupe; a se prelungi, a merge înainte. Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. ◊ (Exprimînd ideea de aspect durativ al acțiunii) Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. ◊ Tranz. A duce mai departe, fără întrerupere, un lucru început. – Pronunțat: -nu-a.

CONTINUA vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p. i. continuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].

CONTINUA vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)

A CONTINUA continuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare

continuà v. 1. a nu întrerupe un lucru început: continuă citirea; 2. a prelungi: a continua un zid; 3. a nu se opri, a nu înceta.

CONTINUU, -UĂ, continui, -ue, adj. (Adesea adverbial) Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.

continuu, ~uă [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / P: ~nu-u / Pl: ~ui, ~ue / E: fr continu, lat continuus] 1 a Care are loc fără întrerupere. 2 a Care se prelungește fără pauză. 3 a (Îs) Curent ~ Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; îs) Funcție ~uă Funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. 5 a (Mat; îs) Proporție ~uă Proporție ai cărei interni sunt egali între ei. 6 a (Muz; îs) Bas ~ Bas care se aude neîntrerupt în timpul unei bucăți muzicale. 7 av (Șîlav În ~) Neîncetat. 8-9 a, sf (Lin; d. consoane) Constrictiv (1).

CONTINUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.

CONTINUU, -Ă, continui, -e, adj. Care se prelungește fără pauză, care nu se întrerupe, nu încetează și nu mai alternează cu altceva; necurmat, neîntrerupt, neîncetat. Becuri electrice... luminau faldurile steagurilor agitate de un curent continuu. SAHIA, U.R.S.S. 24. Omenirea merge într-un progres continuu. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens.

CONTINUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].

CONTINUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus)

CONTINUU continuă (continui, continue) 1) Care se produce fără întrerupere; neîntrerupt; neîncetat; persistent. Mișcare continuă. Efort continuu. 2) Care se prelungește fără întrerupere; constituit din părți neseparate. Linie continuă. Funcție continuă. /<fr. continu, lat. continuus

continuu a. 1. ce durează fără întrerupere; 2. ale cării părți nu sunt separate: linie continuă; 3. a cării durată nu e întreruptă: friguri continue.

*2) contínuŭ, a v. tr. v. tr. (lat. continuo, -áre). Duc în ainte ceĭa ce am început: a continua un zid, o carte, un războĭ.

*1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

continua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. continui, 3 continuă (desp. -nu-ă); conj. prez. 1 și 2 sg. să continui, 3 să continue (desp. -nu-e); ger. continuând (desp. -nu-ând)

!continua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. continui, 3 continuă (-nu-ă), 1 pl. continuăm; conj. prez. 1 și 2 sg. să continui, 3 să continue (-nu-e); ger. continuând (-nu-ând)

continua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. continui (sil. -nui), 2 sg. continui, 3 sg. continuă (sil. -nu-ă), 1 pl. continuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. continue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)

continua (ind. prez. 1 sg. continuu)

!continuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/continuu [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. continui (desp. -nui); f. continuă (desp. -nu-ă), pl. continue (desp. -nu-e)

continuu (-nu-u) adj. m., pl. continui (-nui); f. continuă (-nu-ă), pl. continue (-nu-e)

continuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. continui; f. sg. continuă (sil. -nu-ă), pl. continue (sil. -nu-e)

continuu (adj.), f. continuă, pl. m. continui, f. continue

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTINUA vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

CONTINUA vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pînă în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~ și după miezul nopții.) 3. a persista, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

A continua ≠ a înceta, a se opri

CONTINUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. v. susținut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.

CONTINUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. neîntrerupt, statornic, susținut, (înv.) nepregetat, nepregetător. (Efort ~; preocupare ~.) 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 5. adj. (FON.) constrictiv, fricativ, spirant. (Consoană ~.)

Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitent

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

continuu (continuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bas continuu (it. basso continuo; fr. basse cotinue; germ. Generalbass; engl. thorough-bass), partida* basului (III, 1) instrumental în muzica perioadei 1600-1750 (cu excepția compozițiilor destinate interpretării la un singur instrument), adjectivul continuu exprimând importanța primordială ce s-a atribuit în această perioadă basului ca fundament al armoniei* și al muzicii însăși, precum și importanța instrumentistului care îl interpretează ca promotor al ansamblului*. Majoritatea autorilor cuprind în definiție și cifrajul*, precum și practica de a completa basul cu armonii improvizate, asimilând astfel b. cu basul cifrat*, or, în practica muzicală a epocii s-a notat adesea fără cifre, iar în muzica de cameră interpretarea lui de către un instr. melodic de registru (1) grav (deci fără a se cânta și armoniile complementare) a fost acceptată drept o soluție echivalentă. Limitele perioadei, supranumită de unii autori chiar epoca b. (germ. Generalbasszeitalter) se indică în definiție, desigur, doar orientativ. Începuturile perioadei se întrepătrund cu practica it. de acompaniere a muzicii polif. cu un basso per organo sau basso seguente (sec. 16); în muzica destinată cultului religios, s-a făcut uz de b. până și în compozițiile create în prima jumătate a sec. 19 (mise* de Haydn, Mozart, Schubert). Abrev. (în partiturile epocii) b. c.

basse continue (cuv. fr.) v. bas continuu.

CONTINUU, -UĂ adj. (cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus): în sintagma morfem continuu (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTÍNUU, -UĂ (< fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fără întrerupere, (care se petrece) neîncetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al cărui sens nu variază în timp, iar intensitatea rămâne aproximativ egală. (MAT.) Funcție c. într-un punct = funcție ce are limită în acel punct și limita este egală cu valoarea funcției în acel punct. Funcție c. pe o mulțime = funcție continuă în fiecare element al mulțimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.

Intrare: continua
  • silabație: -nu-a info
verb (VT110)
Nerec. ind., conj. prez. pers. I sg.: continuu.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • continua
  • continuare
  • continuat
  • continuatu‑
  • continuând
  • continuându‑
singular plural
  • continuă
  • continuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • continuu
  • continui
(să)
  • continuu
  • continui
  • continuam
  • continuai
  • continuasem
a II-a (tu)
  • continui
(să)
  • continui
  • continuai
  • continuași
  • continuaseși
a III-a (el, ea)
  • continuă
(să)
  • continue
  • continua
  • continuă
  • continuase
plural I (noi)
  • continuăm
(să)
  • continuăm
  • continuam
  • continuarăm
  • continuaserăm
  • continuasem
a II-a (voi)
  • continuați
(să)
  • continuați
  • continuați
  • continuarăți
  • continuaserăți
  • continuaseți
a III-a (ei, ele)
  • continuă
(să)
  • continue
  • continuau
  • continua
  • continuaseră
Intrare: continuu
continuu adjectiv
  • silabație: -nuu, -nu-u info
  • pronunție: continuŭ, continuu
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continuu
  • continuul
  • continuu‑
  • continuă
  • continua
plural
  • continui
  • continuii
  • continue
  • continuele
genitiv-dativ singular
  • continuu
  • continuului
  • continue
  • continuei
plural
  • continui
  • continuilor
  • continue
  • continuelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

continua, continuuverb

  • 1. A nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. DLRLC
    • format_quote Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. DLRLC
    • format_quote Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. DLRLC
    • format_quote Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A duce mai departe un lucru început. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

continuu, continuăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.