3 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contingentare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: contingenta] Fixare a cantității maxime de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă Si: contingentant1.
CONTINGENTARE s.f. Acțiunea de a contingenta. [< contingenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
contingentare s. f. (ec.) Acțiunea de a contingenta, limitare ◊ „[Olanda] dorește contingentarea importurilor sau sporirea taxelor vamale.” R.l. 11 XII 84 p. 6 (din contingenta; cf. fr. contingenter; PR 1922; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contingenta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr contingenter] A fixa cantitatea maximă de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTINGENTA vb. I. tr. A fixa contingentele (3 [în DN]) exportului sau importului. ♦ A limita. [< fr. contingenter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTINGENTA vb. tr. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. ◊ a limita. (< fr. contingenter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTINGENTAR, -Ă adj. referitor la contingentare; contingențional. (< fr. contingentaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*contingentéz v. tr. (d. contingent). Opresc de la export o cotă de marfă (maĭ ales grîne) p. consumu intern.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contingenta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contingentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contingentar adj. m., pl. contingentari; f. sg. contingentară, pl. contingentare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
contingentare, contingentărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a contingenta. DN
etimologie:
- contingenta DN
contingenta, contingentezverb
-
- 1.1. Limita. DNsinonime: limita
-
etimologie:
- contingenter DN
contingentar, contingentarăadjectiv
- 1. Referitor la contingentare. MDN '00sinonime: contingențional
etimologie:
- contingentaire MDN '00