3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTINENT2, -Ă, continenți, -te, adj. (Rar) Care trăiește în continență; abstinent, cast. – Din fr. continent.

CONTINENT2, -Ă, continenți, -te, adj. (Rar) Care trăiește în continență; abstinent, cast. – Din fr. continent.

CONTINENT1, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere vastă de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.

continent1 sn [At: GHICA, S. 540 / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr continent, lat continens, -ntis] (Ggf) Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită total sau parțial de mări și oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine Si: uscat.

continent2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr continent] (Rar) Care trăiește în continență Si: abstinent, cast.

CONTINENT1, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.

CONTINENT, continente, s. n. Împărțire geografică cuprinzînd o întindere mare de uscat, mărginită de obicei de mări și oceane.

CONTINENT, -Ă adj. (Rar) Care trăiește în continență; stăpînit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpînește].

CONTINENT s.n. Întindere vastă de pămînt, mărginită de mări și de oceane. [< fr. continent, cf. it. continente, lat. continens].

CONTINENT1 s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. (< fr. continent, lat. continens)

CONTINENT2, -Ă adj. care trăiește în continență; abstinent. (< fr. continent)

CONTINENT ~e n. Suprafață vastă de pământ limitată total sau parțial de mări sau de oceane. /<fr. continent, lat. continens, ~ntis

continent n. mare întindere de pământ: Continentul Vechiu, Europa, Azia și Africa; Continentul Nou, America și Oceania.

*continént n., pl. e (lat. cóntinens, -éntis, neîntrerupt, unit, d. tenere, a ținea). Întindere foarte mare de pămînt maĭ mare de cît insula. Continentu vechĭ, Europa, Asia și Africa. Continentu noŭ, America (saŭ și Oceania, maĭ ales Australia).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

continent s. n., pl. continente

+stat-continent s. n., art. statul-continent; pl. state-continent

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTINENT s. (GEOGR.) masă continentală.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTINÉNT (< fr., lat.) s. n. Vastă întindere de uscat înconjurată total sau aproape total de oceane sau de mări, cuprinzînd și unele insule sau arhipelaguri vecine. În epoca geologică actuală există șase continente: Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Africa, Antarctica, Australia și Oceania. Formează învelișul uscatului, totalizînd 27% din supr. totală a Pămîntului.

Intrare: continent (adj.)
continent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continent
  • continentul
  • continentu‑
  • continentă
  • continenta
plural
  • continenți
  • continenții
  • continente
  • continentele
genitiv-dativ singular
  • continent
  • continentului
  • continente
  • continentei
plural
  • continenți
  • continenților
  • continente
  • continentelor
vocativ singular
plural
Intrare: continent (s.n.)
continent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continent
  • continentul
  • continentu‑
plural
  • continente
  • continentele
genitiv-dativ singular
  • continent
  • continentului
plural
  • continente
  • continentelor
vocativ singular
plural
contenent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stat-continent
stat-continent substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stat-continent
  • statul-continent
plural
  • state-continent
  • statele-continent
genitiv-dativ singular
  • stat-continent
  • statului-continent
plural
  • state-continent
  • statelor-continent
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

continent, continentăadjectiv

etimologie:

continent, continentesubstantiv neutru

  • 1. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere vastă de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.