CONTIGUITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTIGUITÁTE f. livr. Caracter contiguu; vecinătate. [Sil. -gu-i-] /<fr. contiguité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTIGUITÁTE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strânsă, contact fără continuitate. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTIGUITÁTE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ asociere, în mintea omului, a obiectelor și formelor percepute. ◊ vecinătate spațială și temporală. (< fr. contiguité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. contiguității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contiguitáte f. (d. contiguŭ; fr. contiguïté). Calitatea de a fi contiguŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CONTIGUITÁTE (‹ fr.) s. f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ (PSIH.) Asociație prin c. v. asociație. ♦ Termen ce definește contactul (atingerea) între două organe sau țesuturi precum și o modalitate de extindere a unui proces inflamator. ♦ Vecinătate spațială și temporală.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink