2 definiții pentru contex

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contex s. 1974 (text.) Tip de material suplu v. lactofiltru (abreviere din con[fecție] + [din] tex[tile]; cf. engl., fr. contexture; TDTF; CD)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: contex
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contex
  • contexul
  • contexu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • contex
  • contexului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)