CONTESTÁBIL, -Ă, contestabili, -e, adj. Care poate fi contestat, care provoacă contestație. – Din fr. contestable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi contestat; în stare să fie contestat. Fapt ~. Argument ~. /<fr. contestable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi contestat. [Cf. fr. contestable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁBIL, -Ă adj. care poate fi contestat. (< fr. contestable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁBIL adj. v. nesigur.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Contestabil ≠ incontestabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contestábil adj. m., pl. contestábili; f. sg. contestábilă, pl. contestábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contestábil, -ă adj. (fr. contestable). Care poate fi contestat, discutabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink