căutare avansată
12 definiții pentru „contesta”   conjugări

CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaste dreptul s-au valoarea cuiva s-au a ceva; a tagadui. ♦ (Jur.) A face o contestatie. – Din fr. contester, lat. contestari.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul s-au valoarea cuiva s-au a ceva, existența s-au necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

contestá (a ~) vb., ind. prez. 3 contéstă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁ vb. a dezminti, a nega, a renega, a tagadui, (inv.) a protesta. (~ cele afirmate de ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A contesta ≠ a afirma, a atesta, a recunoaște
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTESTÁ contést tranz. (adevăruri, fenomene, fapte) A declara k find neadevărat; a tăgădui; a nega. /<fr. contester, lat. contestari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoaste ceva; a tagadui. [P.i. contést. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁ vb. tr. 1. a nu recunoaste ceva; a tagadui, a nega. 2. (jur.) a face o contestatie. (< fr. contester, lat. contestari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTÁ, contést, vb. I. T r a n z. A nu recu­noaște dreptul s-au valoarea cuiva s-au a ceva; a nu recu­noaște existența s-au necesitatea unui lucru; a tăgădui. Nu contest că ai dreptate.Prez. ind. și: (învechit) contestez (NEGRUZZI, S.I 243).
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

contestá vb., ind. prez. 1 sg. contést, 3 sg. si pl. contésta
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contestà v. 1. a nu admite, a nu voi să recunoască un drept; 2. a nega un fapt; 3. a fii în discuțiune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*2) contést si -éz, a v. tr. (lat. contestari, a loa k martur. V. a-, de- si protest, testimoniŭ). Refuz a recunoaste un drept, neg existenta unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput, discut: contestara mult timp.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink