8 definiții pentru contentație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTENTAȚIE, contentații, s. f. (Livr.) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.
contentație sf [At: GHICA, A. 860 / Pl: ~ii / E: lat contentatio] (Ltm) Mulțumire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTENTAȚIE, contentații, s. f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONTENTAȚIE s.f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. [Gen. -iei. / < lat. contentatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTENTAȚIE s. f. mulțumire, satisfacție. (< lat. contentatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contentație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. contentația (desp. -ți-a), g.-d. art. contentației; pl. contentații, art. contentațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contentație (livr.) (-ți-e) s. f., art. contentația (-ți-a), g.-d. art. contentației; pl. contentații, art. contentațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contentație s. f. → tentație
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contentație, contentațiisubstantiv feminin
- 1. Mulțumire, satisfacție. MDA2 DEX '09 DNsinonime: mulțumire satisfacție
etimologie:
- contentatio MDA2 DEX '09 DEX '98 DN