CONTENȚIÚNE, contențiuni, s. f. 1. (Rar) Dezbatere, discuție (aprinsă); ceartă, dispută. 2. (Med.) Menținere a corpului sau a unui organ într-o anumită poziție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. contention, lat. contentio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTENȚIÚNE s.f. 1. Dezbatere. ♦ Ceartă, dispută. 2. (Med.) Menținere a unei părți a corpului sau a unui organ într-o anumită poziție. [Var. contenție s.f. / cf. fr. contention, lat. contentio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTENȚIÚNE s. f. 1. dezbatere ◊ ceartă, dispută. 2. tensiune puternică a mușchilor, a nervilor sau a spiritului. 3. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor. ◊ procedeu de stăpânire forțată a bolnavilor psihici agitați; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenții chirurgicale. (< fr. contention, lat. contentio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. contențiúnii; pl. contențiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contențiúne f. (lat. conténtio, -ónis. V. pretențiune). Rar. Mare aplicațiune a spirituluĭ. Discusiune [!] încordată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink