CONTEMPLATIVITÁTE s. f. 1. Trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. – Contemplativ + suf. -itate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTEMPLATIVITÁTE s.f. Caracter contemplativ. [Cf. fr. contemplativité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTEMPLATIVITÁTE s. f. caracter contemplativ. (< fr. contemplativité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contemplativitáte s. f., g.-d. art. contemplativității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink