CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTEMPLÁ contémplu 1. tranz. (viața, natura etc.) A privi lung și cu admirație. 2. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui. /<fr. contempler, lat. contemplari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i. contémplu. / < fr. contempler, cf. lat. contemplare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat. contemplare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contemplá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contémplă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contemplá vb., ind. prez. pers. 1 sg. contemplu (contemplez)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

*contémplu și -éz, a -á v. tr. (lat. con-templari, a te uĭta în templu, în porțiunea de cer tăĭată de aŭgur. E un cuv. din limba aŭgurilor, ca și consider. V. templu). Mă uĭt atent și mult admirînd orĭ cugetînd. V. intr. Meditez: a petrece vĭața contemplînd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink