CONTACTOR, contactoare, s. n. Întrerupător care închide un circuit electric sub acțiunea unei comenzi de la distanță, menținându-l închis numai atâta timp cât se exercită această comandă. – Din fr. contacteur.

contactor sn [At: DN³ / Pl: ~oare / E: fr contacteur] Întrerupător care închide un circuit sub acțiunea unei comenzi de la distanță, menținându-l închis numai atâta timp cât se exercită această comandă.

CONTACTOR, contactoare, s. n. Întrerupător care închide un circuit sub acțiunea unei comenzi de la distanță, menținându-l închis numai atâta timp cât se exercită această comandă. – Din fr. contacteur.

CONTACTOR, contactoare, s. n. Întrerupător comandat la distanță, montat pe un circuit în așa fel încît, cînd circuitul este deschis, elementul mobil de contact se găsește în stare de repaus.

CONTACTOR s.n. Întrerupător comandat de la distanță, al cărui element mobil de contact are o singură poziție de repaus, corespunzătoare deschiderii circuitului electric. [Cf. fr. contacteur].

CONTACTOR s. n. întrerupător care închide un circuit electric sub acțiunea unei comenzi exterioare. (< fr. contacteur)

CONTACTOR ~oare n. Aparat care, sub acțiunea unei comenzi, închide un circuit electric și îl menține închis numai cât durează comanda. /<fr. contacteur

contactor s. n., pl. contactoare

contactor s. n., pl. contactoare

contactor s. n., pl. contactoare

contactor, pl. contactoare

CONTACTÓR (< fr.) s. n. Aparat electric care, sub acțiunea unui semnal de comandă, închide un circuit electric și-l menține închis numai cît durează comanda. ◊ C. static = aparat de comutație la care închiderea și deschiderea circuitului electric se face fără contacte mecanice, folosind ventile (2) sau semiconductori (2).