7 definiții pentru «contabilitate»   declinări

CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție; evidență contabilă. ♦ Secție, birou într-o întreprindere unde se fac lucrările de contabilitate (1). 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor operații. – Din fr. comptabilité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTABILITÁTE ~ăți f. 1) Ansamblu de operații constând din înregistrarea și din evidența fondurilor materiale și financiare ale unei întreprinderi sau instituții; totalitate de conturi. 2) Secție a unei întreprinderi sau instituții unde se fac aceste operații. 3) Știință care se ocupă de teoria și de practica înregistrării și evidenței fondurilor materiale și financiare. [G.-D. contabilității] /<fr. comptabilité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau ale unei întreprinderi. ♦ Secție, birou de contabilitate (1). 2. Știință care studiază evidența contabilă. [Var. comptabilitate s.f. / cf. fr. comptabilité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTABILITÁTE s. f. 1. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi. ◊ serviciu, birou de contabilitate (1). 2. știință care studiază evidența contabilă. (< it. contabilità, fr. comptabilité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTABILITÁTE s. (prin Transilv.) sămădușag. (Lucrează la ~; serviciul ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contabilitáte s. f., g.-d. art. contabilității; pl. contabilități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contabilitáte f. (fr. comptabilité). Știința de a ținea [!] socotelile în regulă. În special, ținerea socotelilor uneĭ administrațiunĭ. Birou în care se fac aceste socotelĭ. Contabilitate simplă, cînd negustoru nu stabilește de cît contu furnisorilor [!] saŭ cumpărătorilor luĭ, ĭar duplă atuncĭ cînd contu furnisorilor saŭ cumpărătorilor e balanțat în conturile pe care le ține și furnisoru în acelașĭ timp.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink