CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONSUNÁ pers. 3 consúnă intranz. (despre sunete muzicale) A produce o consonanță. /<fr. consonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUNÁ vb. I. intr. A produce o consonanță. ♦ (Fig.) A se armoniza, a se acorda. [P.i. 3. consúnă, var. consona vb. I. / cf. fr. consonner, după suna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUNÁ vb. intr. a produce o consonanță. ◊ (fig.) a se armoniza, a se acorda. (< fr. consoner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUNÁ vb. v. concorda, corespunde, potrivi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consuná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. consúnă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consún, a -á v. intr. (lat. cónsono, -áre, sun împreună). Concord, mă potrivesc, sînt în consonanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink