4 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSUMARE2, consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma2 și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma2.

CONSUMARE1, consumări, s. f. Acțiunea de a consuma1 și rezultatul ei; consumație. – V. consuma1.

CONSUMARE1, consumări, s. f. Acțiunea de a consuma1 și rezultatul ei; consumație. – V. consuma1.

consumare1 sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: consuma1] Consumație (1).

consumare2 sf [At: RALEA, E. O. / Pl: ~mări / E: consuma2] 1 Epuizare. 2 Nimicire.

CONSUMARE2, consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma2 și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma2.

CONSUMARE, consumări, s. f. Acțiunea de a (s e) consuma. 1. Întrebuințare, folosire, consum. Consumarea proviziilor. 2. Fig. Istovire, sleire, epuizare. Consumarea forțelor.

CONSUMARE1 s.f. Acțiunea de a (se) consuma1 și rezultatul ei; întrebuințare, folosire, consumație; epuizare, terminare, isprăvire. [< consuma1].

CONSUMARE2 s.f. Acțiunea de a consuma2 și rezultatul ei; nimicire, distrugere; istovire, epuizare. [< consuma2].

CONSUMA1, consum, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMA2, consum, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.

CONSUMA2, consum, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.

consum sn [At: ZAHARESCU, E. R, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: consuma] 1 Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. 2 (Îs) ~ productiv Folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de bunuri materiale. 3 (Îs) ~ neproductiv Folosire a mijloacelor de producție în alt scop decât acela de producere a bunurilor materiale. 4 (Îs) Bunuri sau mărfuri de larg ~ Produse ale industriei ușoare sau alimentare care răspund necesităților individuale ale oamenilor și prin folosirea cărora nu rezultă produse noi. 5 Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. 6 (Îs) ~ specific Cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc.

consuma1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~sum / E: fr consommer] 1 A întrebuința ceva pentru satisfacerea nevoilor proprii sau pentru obținerea altor produse. 2 A mânca. 3 A bea.

consuma2 vtr [At: I. IONESCU, D. 238 / Pzi: ~sum / E: fr consumer, lat consumere] 1-2 A (se) distruge un lucru prin întrebuințare frecventă Si: uza. 3-4 A (se) slei de puteri Si: epuiza, istovi. 5-6 A (se) aduce la îndeplinire Si: a efectua, a executa, a termina. 7-8 A (se) perfecționa.

CONSUMA1, consum, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMA, consum, vb. I. Tranz. 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514. 2. (Complementul indică un aliment) A întrebuința ca hrană, a mînca. Oamenii consumă pîine. 3. A nimici, a distruge, a pune capăt existenței unui lucru. Flăcările au consumat toată clădirea. 4. Fig. A istovi, a epuiza, a doborî. Spune-mi însă c-ai vrut să faci o glumă, C-o simplă aiurare de-o clipă te consumă. MACEDONSKI, O. II 28. ◊ Refl. Căci fragedul meu cuget se consuma-n durere Și ochii mei în lacrimi eterne se-nchidea. BOLINTINEANU, O. 6.

CONSUMA2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consum. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].

CONSUMA1 vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mînca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consum. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].

CONSUMA1 vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)

CONSUMA2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ◊ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)

A SE CONSUMA mă consum intranz. (despre persoane) A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfârși; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere

A CONSUMA1 consum tranz. 1) (bunuri materiale, mărfuri) A întrebuința în procesul de consum; a folosi pentru a-și satisface cerințele proprii sau pentru a obține alte produse. 2) (produse alimentare) A întrebuința în calitate de hrană; a mânca. 3) (băuturi) A bea în mod sistematic. 4) (combustibil, energie etc.) A folosi în mod curent. 5) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele. 6) A face să se consume; a epuiza; a extenua; a istovi; a sfârși. /<fr. consommer

A CONSUMA2 consu tranz. (despre foc, flăcări) A nimici prin ardere. /<fr. consumer, lat. consumere

consumà v. 1. a distruge cu totul, a nimici: focul consumă lemnele; 2. a distruge printr’o întrebuințare folositoare: a consuma proviziunile; 3. a risipi: și-a consumat puterile; 4. fig. a săvârși pe deplin, a desăvârși: a consuma o operă, o crimă; 5. a se slei din ce în ce mai mult, a se istovi: s’a consumat de atâta muncă.

*2) consúm, a v. tr. (lat. consummare, a împlini, d. summa, sumă; fr. consommer, „a împlini” și „a nimici mîncînd”, supt infl. luĭ consumer, a nimici pe cale chimică). Împlinesc o acțiune, duc la sfîrțit: a consuma un sacrificiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consumare s. f., g.-d. art. consumării; pl. consumări

consumare s. f., g.-d. art. consumării; pl. consumări

consumare s. f., g.-d. art. consumării; pl. consumări

consuma (a ~) (a întrebuința, a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consum, 3 consu; conj. prez. 1 sg. să consum, 3 să consume

consuma (a ~) (a întrebuința, a distruge) vb., ind. prez. 3 consu

consuma (a întrebuința,a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consum, 3 sg. și pl. consu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSUMARE s. 1. consum, consumație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei mari cantități de cherestea pentru...) 2. v. mâncare. 3. epuizare, isprăvire, sfârșire, sfârșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.)

CONSUMARE s. 1. consum, consumație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei mari cantități de cherestea pentru...) 2. mîncare, mîncat, (înv. și reg.) mîncătură, (fam.) halire. (~ unui codru de pîine.) 3. epuizare, isprăvire, sfîrșire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.)

CONSUMA vb. 1. v. zbuciuma. 2. v. chinui.

CONSUMA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. v. pierde. (Și-a ~ toată ziua reparând bicicleta.) 3. v. mânca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiți, a mânca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mâncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)

CONSUMA vb. 1. a se chinui, a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărîma. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a chinui, a frămînta, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtășită.)

CONSUMA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. a folosi, a întrebuința, a pierde. (Și-a ~ toată ziua reparînd bicicleta.) 3. a mînca, (fam.) a hali. (~ repede întreaga pîine.) 4. a bea. (~ multe ceaiuri diuretice.) 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiți, a mînca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mîncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

consuma (consum, consumat), vb.1. A înfăptui, a comite. – 2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor fr. consommer și consumer.Der. consum, s. n., din germ. Konsum (-Verein).

Intrare: consumare (folosire)
consumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consumare
  • consumarea
plural
  • consumări
  • consumările
genitiv-dativ singular
  • consumări
  • consumării
plural
  • consumări
  • consumărilor
vocativ singular
plural
Intrare: consumare (sleire)
consumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consumare
  • consumarea
plural
  • consumări
  • consumările
genitiv-dativ singular
  • consumări
  • consumării
plural
  • consumări
  • consumărilor
vocativ singular
plural
Intrare: consuma (distruge)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consuma
  • consumare
  • consumat
  • consumatu‑
  • consumând
  • consumându‑
singular plural
  • consu
  • consumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consum
(să)
  • consum
  • consumam
  • consumai
  • consumasem
a II-a (tu)
  • consumi
(să)
  • consumi
  • consumai
  • consumași
  • consumaseși
a III-a (el, ea)
  • consu
(să)
  • consume
  • consuma
  • consumă
  • consumase
plural I (noi)
  • consumăm
(să)
  • consumăm
  • consumam
  • consumarăm
  • consumaserăm
  • consumasem
a II-a (voi)
  • consumați
(să)
  • consumați
  • consumați
  • consumarăți
  • consumaserăți
  • consumaseți
a III-a (ei, ele)
  • consu
(să)
  • consume
  • consumau
  • consuma
  • consumaseră
Intrare: consuma (întrebuința)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consuma
  • consumare
  • consumat
  • consumatu‑
  • consumând
  • consumându‑
singular plural
  • consu
  • consumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consum
(să)
  • consum
  • consumam
  • consumai
  • consumasem
a II-a (tu)
  • consumi
(să)
  • consumi
  • consumai
  • consumași
  • consumaseși
a III-a (el, ea)
  • consu
(să)
  • consume
  • consuma
  • consumă
  • consumase
plural I (noi)
  • consumăm
(să)
  • consumăm
  • consumam
  • consumarăm
  • consumaserăm
  • consumasem
a II-a (voi)
  • consumați
(să)
  • consumați
  • consumați
  • consumarăți
  • consumaserăți
  • consumaseți
a III-a (ei, ele)
  • consu
(să)
  • consume
  • consumau
  • consuma
  • consumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consumare, consumărisubstantiv feminin

etimologie:

consumare, consumărisubstantiv feminin

etimologie:

consuma, consumverb

  • 1. tranzitiv A nimici, a mistui, a distruge un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Flăcările au consumat toată clădirea. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza, a (se) chinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Spune-mi însă c-ai vrut să faci o glumă, C-o simplă aiurare de-o clipă te consumă. MACEDONSKI, O. II 28. DLRLC
    • format_quote reflexiv Căci fragedul meu cuget se consuma-n durere Și ochii mei în lacrimi eterne se-nchidea. BOLINTINEANU, O. 6. DLRLC
etimologie:

consuma, consumverb

tranzitiv
  • 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514. DLRLC
    • 1.1. A întrebuința ca hrană. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
      sinonime: bea mânca
      • format_quote Oamenii consumă pâine. DLRLC
  • 2. Epuiza, isprăvi, termina. DN
  • 3. (Desp0re probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.