CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te s. m. și f. Specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSULTÁNT ~ți m. Persoană care activează într-o instituție, având misiunea de a da consultații într-un anumit domeniu. /<fr. consultant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSULTÁNT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții etc. care dă indicații, pune concluzii și face diferite lucrări care privesc specialitatea sa. [Cf. fr. consultant, rus. konsultant].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSULTÁNT, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații. 2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi. 3. specialist în consultanță. (< fr. consultant, rus. konsultant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consultánt s. m., adj. m., pl. consultánți; f. sg. consultántă, pl. consultánte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*consultánt, -ă adj. (fr. consultant). Client (care cere o consultațiune). Sfătuitor: medic consultant.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consultánt s.m. **1. (înv.; din anii ‘60) Profesor universitar pensionar care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și, de obicei, conduce doctoranzi ◊ „Profesorul X a rămas consultant la Facultatea de istorie.” **2. 1973 Specialist în consultanță v. consultanță (cf. fr. consultant, rus. konsultant; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink