CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUETÚDINE ~i f. livr. Obișnuință dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere; obișnuință. [Sil. -su-e-] /<lat. consuetudo, ~inis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUETÚDINE s. f. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. (< lat. consuetudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUETÚDINE s. v. cutumă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink