CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. consubstantialité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUBSTANȚIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. (< fr. consubstantialité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consubstanțialitáte s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. consubstanțialității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consubstanțialitáte f. (lat. consubstantialitas). Teol. Calitatea de a fi consubstantial: Arieniĭ negaŭ consubstanțialitatea Fiuluĭ cu Tatăl.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink