CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [Pr.: -ți-al] – Din fr. consubstantiel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. Care este alcătuit din aceeași substanță. [Pron. -ți-al. / cf. lat. consubstantialis, fr. consubstantiel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. alcătuit din aceeași substanță. (< fr. consubstantiel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consubstanțiál adj. → substanțial
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consubstanțiál, -ă adj. (lat. consubstantialis. V. substanță). Teol. Din aceĭașĭ substanță, egal în constituțiune, de aceĭașĭ ființă: cele treĭ persoane ale sfinteĭ Treimĭ îs consubstanțiale.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink