constrângere sf [At: IORGA, L. I, 414 / Pl: ~ri / E: constrânge] 1 Silire. 2 Asuprire.

CONSTRÂNGERE s.f. Acțiunea de a constrînge și rezultatul ei, forțare. [< constrînge].

constrângere f. fapta de a constrânge și starea persoanei constrânse.

CONSTRÂNGE, constrâng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con¹- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.

constrânge vt [At: C. PETRESCU, C. V. 339 / Pzi: constrâng / E: con¹- + strânge (după fr contraindre)] 1 A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie Si: a forța, a obliga. 2 (Jur) A obliga prin lege.

CONSTRÂNGE, constrâng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con¹- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.

CONSTRÎNGE, constrîng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța. Nu vrei să scrii articolul? Haide, admit! Nu te constrîng. C. PETRESCU, C. V. 339. – Forme gramaticale: perf. s. constrînsei, part. constrîns.

CONSTRÎNGERE, constrîngeri, s. f. Acțiunea de a constrînge; silire, obligare, forțare. ♦ Asprime, rigoare. Nu mai simțeam constrîngerile internatului. GALACTION, O. I 16.

CONSTRÂNGE vb. III. tr. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. [P.i. constrîng, perf. s. -strînsei, part. -strîns. / < con- + strînge, după lat. constringere, fr. contraindre].

CONSTRÂNGE vb. tr. a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< lat. constringere, după fr. contraindre)

A CONSTRÂNGE constrâng tranz. (persoane) A pune cu forța să facă ceva; a sili; a obliga; a forța; a impune. /con- + a strânge

constrânge v. 1. a sili pe cineva a face ceva; 2. a îndatora pe cale juridică.

*constrîng, -strîns, a -strînge v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, forțez, fac să facă ce vreaŭ eŭ.

constrângere s. f., g.-d. art. constrângerii; pl. constrângeri

constrângere s. f., g.-d. art. constrângerii; pl. constrângeri

constrângere s. f. → strângere

constrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrâng, 3 sg. constrânge, perf. s. 1 sg. constrânsei, 1 pl. constrânserăm, m.m.c.p. 1 pl. constrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să constrâng, 3 să constrângă; ger. constrângând; part. constrâns

constrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrâng; part. constrâns

constrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrâng

CONSTRÂNGERE s. 1. forțare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. v. forță. 3. v. coerciție. 4. v. severitate.

CONSTRÂNGE vb. 1. a face, a forța, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) silnici, (înv. și reg.) a strânge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a forța, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce.

CONSTRÎNGE vb. 1. a face, a forța, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) silnici, (înv. și reg.) a strînge, (prin Ban.) a țipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a forța, a nevoi, a obliga, a sili. (Este ~ să...) 3. a forța, a obliga, a sili, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a forța, a obliga, a sili, (pop.) a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a obliga, a reduce, a sili. (L-a ~ la tăcere.)

CONSTRÎNGERE s. 1. forțare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. forță, silă, silnicie, violență, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silință, silnicire, strînsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obținute prin ~.) 3. (JUR.) coerciție. 4. asprime, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ile regimului de internat.)

CONSTRÎNGERE. Subst. Constrîngere, coerciție (livr.), forțare, presiune (fig.), silă, silire, nevoie (înv.), obligare; violență, violentare (livr.), silnicie. Sancțiune, sancționare, condamnare, pedeapsă, pedepsire, osîndă (pop.), osîndire (pop.), corecție, nacazanie (înv.). Blocadă; blocadă militară; blocadă economică; embargo; carantină. Admonestare, admonestație (rar), apostrofare, răsteală (pop.), mustrare, dojenire, dojană, blamare, blam, reprehensiune. Șantaj, șantajare, amenințare. Oprimare, jug (fig.), împilare, opresiune, persecutare, persecuție, prigonire, prigoană. Tiranie, dictatură, autocrație, despotism. Represalii, represiune; maltratare, schingiuire, supliciu, tortură, caznă, bătaie. Închisoare, pușcărie, penitenciar, temniță. Exil, exilare, surghiun. Adj. Forțat, silnic, silit, silnicit (rar), obligat; legat de mîini și de picioare, ținut în frîu. Sancționat, pedepsit, osîndit (pop.). Împilat, oprimat, prigonit, persecutat. Constrîngător, coercitiv (livr.), pedepsitor (rar), osînditor (rar); obligatoriu, forțat, legiuit (înv. și pop.), presant. Tiranic, tiran, tiranicesc (înv.), despotic, dictatorial, autocratic, arbitrar, samavolnic, opresiv, împilator. Vb. A constrînge, a forța, a sili, a obliga, a impune, a dicta, a presa (fig.), a silnici (rar), a violenta (livr.), a face pe cineva să mănînce și mere pădurețe, a-i vîrî cuiva ceva pe gît. A impune restricții, a lega pe cineva de mîini și de picioare; a ține în frîu, a ține din scurt, a strînge chingile, a strînge (pe cineva) în chingi (în chingă), a-i forța (cuiva) mîna, a strînge șurubul, a pune șaua (pe cineva), a strînge (pe cineva) cu ușa, a duce (pe cineva) cu belciugul (de nas), a-i pune (a-i atîrna) cuiva belciugul în nas, a-i pune (cuiva) sula în coastă. A șantaja; a soma; a amenința, a apuca (a ține) de gît (pe cineva), a lua (pe cineva) de guler, a-l pune (pe cineva) la punct, a pune (pe cineva) cu botul pe labe, a-i veni (cuiva) de hac. A teroriza, a tiraniza, a asupri, a oprima, a prigoni, a împila, a persecuta. A admonesta, a mustra, a dojeni, a apostrofa, a certa, a se răsti la cineva. A sancționa, a pedepsi, a condamna. A întemnița, a închide, a băga la închisoare, a încarcera. A exila, a trimite în exil, a surghiuni. A chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. Adv. Din constrîngere, cu forța, forțamente, cu sila, cu de-a sila, cu parul, cu topuzul, cu arcanul, cu toroipanul, cu otuzbirul; vrei nu vrei, vrînd-nevrînd, împotriva voinței (proprii), pe vrute pe nevrute, de silă de milă, de nevoie, de voie de nevoie, musai (pop.), neavînd încotro, prin forța împrejurărilor; de poruncă, de silă. V. asuprire, bătaie, închisoare, mustrare, pedeapsă.

Kein Menseh muß müssen (germ. „Nici un om nu trebuie să trebuie” – e traducerea literală. Dar sensul este că: nici un om nu trebuie constrîns să îndeplinească ceva). Cuvinte celebre ale lui Lessing din piesa Nathan înțeleptul (act. I, sc. 3). Eroul titular le adresează dervișului, cînd acesta îi spune că poate fi nevoit să-și joace rolul de călugăr. „Nevoit? – întreabă Nathan. – Nu-i om să poată fi silit să vrea!” Vorbele lui Lessing sînt citate spre a arăta că omul e singurul stăpîn al voinței și al actelor sale. LIT.