CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTRÍCȚIE ~i f. fiziol. Fenomen de îngustare a unei formațiuni anatomice ca urmare a contracției mușchilor constrictori. ~ vasculară. ~ maxilară. [Art. constricția; G.-D. constricției; Sil. -ți-e] /<fr. constriction, lat. constrictio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTRÍCȚIE s.f. v. constricțiune.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTRÍCȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

constrícție s. f. (sil. -ți-e), art. constrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink