CONSTITUÉNT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care intră în constituția unui întreg. 2. S. n. Fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Joseph
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSTITUÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival , v. CONSTITUTIV. [Sil. -tu-ent] /<fr. constituant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSTITUÉNT, -Ă adj. Care intră în constituția unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSTITUÉNT adj., s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
constituént (constitutiv, component) adj. m. (sil. -tu-ent), pl. constituénți; f. sg. constituéntă, pl. constituénte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
constituént s. n. (sil. -tu-ent), pl. constituénte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
accidental, constituent ∼ ,(engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink