CONSÓRȚIU, consorții, s. n. Formă a monopolurilor capitaliste constând din înțelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații avantajoase de mare amploare. – Din lat., fr. consortium, germ. Konsortium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSÓRȚIU ~i n. Asociere a câtorva bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații financiare. [Sil. -sor-țiu] /<lat., fr. consortium, germ. Konsortium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSÓRȚIU s.n. I. Participare la domnie în vechea Romă. II. 1. Formă a monopolurilor capitaliste constând în asocierea unor bănci mari sau a unor societăți comerciale pentru efectuarea în comun a unor operații financiare. 2. (Biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitală. [Pron. -țiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSÓRȚIU s. n. I. participare la domnie în vechea Romă. II. 1. asociație de monopoliști, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înființării unei societăți pe acțiuni, precum și pentru efectuarea unor operații comerciale. ♦ ~ bancar = asociație a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operații financiare de anvergură și avantajoase. 2. (biol.) asociație simbiotică între două organisme. (< fr., lat. consortium, germ. Konsortium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consórțiu s. n. [-țiu pron. -țĩu], art. consórțiul; pl. consórții, art. consórțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consórțiŭ n. (lat. con-sortium, participare, comunitate. V. sorț, consoartă). Asociațiune, societate, cartel, sindicat, trust: consorțiŭ de ferarĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink