11 definiții pentru consonantic
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSONANTIC, -Ă, consonantici, -ce, adj. Care ține de consoane, privitor la consoane. – Din germ. konsonantisch.
CONSONANTIC, -Ă, consonantici, -ce, adj. Care ține de consoane, privitor la consoane. – Din germ. konsonantisch.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
consonantic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 210 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Konsonantisch] 1-2 Specific consoanelor (1-2). 3-4 Care se referă la consoane (1-2). 6 Care aparține consoanelor (1-2). 7-8 Care provine de la alte consoane (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONANTIC, -Ă, consonantici, -e, adj. Privitor la consoane; al consoanelor, de consoane. Grup consonantic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONANTIC, -Ă adj. Referitor la consoane. [< fr. consonantique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSONANTIC, -Ă adj. referitor la consoane. (< fr. consonantique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSONANTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de consoane; propriu consoanelor. Grup ~. /<germ. konsonantisch
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consonantic adj. m., pl. consonantici; f. consonantică, pl. consonantice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consonantic adj. m., pl. consonantici; f. consonantică, pl. consonantice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consonantic adj. m., pl. consonantici; f. sg. consonantică, pl. consonantice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
consonantic, principiu ~, implicarea spontană și inconștientă a intervalicii primare (cvinta*, cvarta*) și, în general, a celei cu funcție normativă (terță* mică) în structura melodiilor de factură premodală și modală*. Atât prin prezența lor în melodie*, ca în unele formații prepentatonice* ce cunosc adevărate succesiuni de „salturi” mari, cât mai ales, prin subiacența lor, în mai toate tipurile de monodie*, c. a fost evocat de cercetările psihologice (Stumpf) și a fost pus la temelia unor explicații privind apariția muzicii (Hornbostel, Curt Sachs, Brăiloiu, Breazul). V. distanțial, principiu.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONANTIC, -Ă adj. (< fr. consonantique): în sintagmele grup consonantic, mutație consonantică, sistem consonantic și sunet consonantic (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
consonantic, consonanticăadjectiv
- 1. Care ține de consoane, privitor la consoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Grup consonantic. DLRLC
-
etimologie:
- konsonantisch DEX '09 DEX '98 DN