13 definiții pentru consolație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSOLAȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiune s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.

CONSOLAȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiune s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.

consolație sf [At: GHICA, S. 630 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr consolation, lat consolatio, -onis] 1-2 (Înv) Consolare (1-2).

CONSOLAȚIE s.f. Consolare. [Gen. -iei, var. consolațiune s.f. / cf. fr. consolation, lat. consolatio].

CONSOLAȚIUNE s. f. v. consolație.

CONSOLAȚIUNE s. f. v. consolație.

consolațiune sf vz consolație

CONSOLAȚIUNE s.f. v. consolație.

consolați(un)e f. 1. fapta de a consola: mângâiere; 2. persoana sau lucrul ce consolează; 3. motiv de mulțumire și de bucurie.

*consolațiúne f. (lat. consolátio, -ónis). Mîngîĭere, alinarea întristăriĭ: freamătu plopilor e consolațiunea mea. Cuvîntare consolatoare. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consolație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. consolația (desp. -ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (desp. -ți-i-)

consolație (înv.) (-ți-e) s. f., art. consolația (-ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (-ți-i-)

consolație s. f. (sil. -ți-e), art. consolația (sil. -ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSOLAȚIE s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.

consolație s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎIERE.

Intrare: consolație
consolație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolație
  • consolația
plural
  • consolații
  • consolațiile
genitiv-dativ singular
  • consolații
  • consolației
plural
  • consolații
  • consolațiilor
vocativ singular
plural
consolațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolațiune
  • consolațiunea
plural
  • consolațiuni
  • consolațiunile
genitiv-dativ singular
  • consolațiuni
  • consolațiunii
plural
  • consolațiuni
  • consolațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consolație, consolațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.