2 intrări
12 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSOLATOR, -OARE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
consolator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consolateur] 1-2 (Persoană) care consolează Si: consolant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSOLATOR, -OARE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CONSOLATOR, -OARE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSOLATOR, -OARE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSOLATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consolator a. și m. care consolează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!consolator adj. m., s. m., pl. consolatori; adj. f., s. f. sg. și pl. consolatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consolator adj. m., pl. consolatori; f. sg. și pl. consolatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consolator adj. m., pl. consolatori; f. sg. și pl. consolatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSOLATOR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSOLATOR adj. alinător, mîngîietor, (rar) consolant (înv.) mîngîios. (O vorbă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
consolator, consolatoareadjectiv consolatoare, consolatoaresubstantiv feminin consolator, consolatorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care consolează. DEX '09 MDA2 DNsinonime: alinător consolant mângâietor mângâios
etimologie:
- consolateur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN