CONSOLÁBIL, -Ă, consolabili, -e, adj. Care poate fi consolat (ușor). – Din fr. consolable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOLÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi consolat; în stare să fie consolat. /<fr. consolable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOLÁBIL, -Ă adj. Care poate fi consolat. [Cf. fr. consolable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOLÁBIL, -Ă adj. care poate fi consolat. (< fr. consolable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Consolabil ≠ inconsolabil, neconsolabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consolábil adj. m., pl. consolábili; f. sg. consolábilă, pl. consolábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consolábil, -ă adj. (lat. consolabilis). Care poate fi consolat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink