CONSOLAȚIÚNE s. f. v. consolație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOLAȚIÚNE s.f. v. consolație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*consolațiúne f. (lat. consolátio, -ónis). Mîngîĭere, alinarea întristăriĭ: freamătu plopilor e consolațiunea mea. Cuvîntare consolatoare. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink