CONSOLÁȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiúne s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOLÁȚIE s.f. Consolare. [Gen. -iei, var. consolațiune s.f. / cf. fr. consolation, lat. consolatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOLÁȚIE s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consoláție s. f. (sil. -ți-e), art. consoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. consoláției; pl. consoláții, art. consoláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consolațiúne f. (lat. consolátio, -ónis). Mîngîĭere, alinarea întristăriĭ: freamătu plopilor e consolațiunea mea. Cuvîntare consolatoare. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink