CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță rezemată de perete și pe care se așază vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornișe, a unui balcon etc. 3. Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară. – Din fr. console.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSÓLĂ ~e f. 1) arhit. Element de construcție cu un capăt ieșit în afara construcției folosit pentru susținerea altor elemente (balcoane, arcade etc.). 2) Poliță sau masă mică rezemată de perete pe care se pune o statuetă, un vas cu flori etc. /<fr. console
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSÓLĂ s.f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță cu picioarele încovoiate, sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. Element arhitectural care sprijină un balcon, o cornișă etc. 3. Element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare într-o construcție. [< fr. console].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSÓLĂ s. f. 1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc. 3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ. 4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină. (<fr. console)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consólă s. f., g.-d. art. consólei; pl. consóle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*consólă f., pl. e (fr. console). Grindeĭ, pĭesă de lemn orizontală perpendiculară pe zid pe care se sprijină streșina ș. a. Mesuță [!] pusă la un părete [!] ca să sprijine o oglindă ș. a.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONSOLÁ ~éz tranz. A face să se consoleze. /<fr. consoler, lat. consolari
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE CONSOLÁ mă ~éz intranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /<fr. se consoler, lat. consolari
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța [!]. V. refl. Mă consolez cu chitara.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSOLĂ element de construcție care iese cu unul din capete în afara fuzelajului având rol de prindere a aripilor.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink