13 definiții pentru consoartă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSOARTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).

CONSOARTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).

consoartă sf [At: PANN, P. V. II, 161/21/ Pl: ~te / E: ml consors, -ortis (influențat de soartă)] (Fam) Soție.

CONSOARTĂ, consoarte, s. f. (Familiar) Soție, nevastă. Îmi ajunge s-o știu a mea consoartă. MACEDONSKI, O.II 132. Multe salutări de la d. Costică și consoarta. CARAGIALE, O. VII 169.

CONSOARTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors].

CONSOARTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors)

CONSOARTĂ ~e f. fam. Femeie căsătorită în raport cu soțul ei; soție; nevastă. /<lat. consors, ~tis

*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s’a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consoartă (fam.) s. f., g.-d. art. consoartei; pl. consoarte

consoartă (fam.) s. f., g.-d. art. consoartei; pl. consoarte

consoartă s. f., g.-d. art. consoartei; pl. consoarte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSOARTĂ s. v. nevastă, soție.

Intrare: consoartă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consoartă
  • consoarta
plural
  • consoarte
  • consoartele
genitiv-dativ singular
  • consoarte
  • consoartei
plural
  • consoarte
  • consoartelor
vocativ singular
  • consoartă
  • consoarto
plural
  • consoartelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consoartă, consoartesubstantiv feminin

  • 1. familiar Nevastă, soție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Îmi ajunge s-o știu a mea consoartă. MACEDONSKI, O.II 132. DLRLC
    • format_quote Multe salutări de la d. Costică și consoarta. CARAGIALE, O. VII 169. DLRLC
etimologie:
  • limba latină consors, -tis, (influențat de soartă). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.