CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOÁRTĂ ~e f. fam. Femeie căsătorită în raport cu soțul ei; soție; nevastă. /<lat. consors, ~tis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOÁRTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSOÁRTĂ s. v. nevastă, soție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consoártă s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink