CONSISTORIÁL, -Ă, consistoriali, -e, adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. consistorial.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTORIÁL ~ă (~i, ~e) bis. Care ține de consistoriu; propriu consistoriului. [Sil. -ri-al] /<fr. consistorial
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTORIÁL, -Ă adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pron. -ri-al. / < fr. consistorial, cf. lat. consistorianus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTORIÁL, -Ă adj. de consistoriu. (< fr. consistorial)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consistoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. consistoriáli; f. sg. consistoriálă, pl. consistoriále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consistoriál, -ă adj. (d. consistoriŭ; fr. -orial). Al consistoriului: judecată consistorială.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink