CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTOMÉTRU ~e n. Aparat pentru determinarea gradului de consistență a substanțelor coloidale. /<fr. consistometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenței materialelor. [< fr. consistomètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenței materialelor. (< fr. consistomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consistométru s. n. (sil. -tru), art. consistométrul; pl. consistométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink