2 intrări
32 de definiții
- explicative DEX (17)
- ortografice DOOM (7)
- enciclopedice (1)
- sinonime (4)
- antonime (2)
- expresii și citate (1)
Explicative DEX
CONSIMȚIRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.
CONSIMȚIRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consimțire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: consimți] 1-2 Consimțământ (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚIRE s. f. Faptul de a consimți; consimțămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚIRE s. f. Faptul de a consimți; consimțămînt.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚIRE s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIMȚI, consimt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIMȚI, consimt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consimți vi [At: COSTINESCU/ Pzi: consimt, (înv) ~simț, ~țesc / E: con-1 + simți după (fr consentir)] 1 A-și da consimțământul (1). 2 A fi de acord cu ceva Si: a aproba, a încuviința.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consimțí vb. I. tr., intr. A-și da consimțămîntul, a fi de acord cu ceva; a încuviința, a aproba. Mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist (CAR.). Să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie (m. I. CAR.). ◊ Loc.adv. Liber consimțit v. liber. • prez.ind. consímt, (înv.) consímț, -esc./con3- + simți, după fr. consentir.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
* CONSIMȚI (-simt) vb. tr. și intr. 1 A se învoi, a primi ¶ 2 A încuviința, a da voie [con- + simți, după fr. consentir]
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
QUI TACET, CONSENTIT (lat.) = Cine tace, consimte.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
CONSIMȚI, consimt, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de o propoziție completivă) A-și da consimțămîntul, a încuviința, a fi de acord. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A consimțit la căsătoria fiului său. – Prez. ind. și: (rar) consimț (CARAGIALE, O. I 51).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚI, consimt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva; a încuviința. – Din con1- + simți (după fr. consentir).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚI vb. IV. tr., intr. A-și da consimțămîntul; a încuviința, a aproba; a se învoi. [P.i. consimt și simț, conj. -simtă. / < con- + simți, după fr. consentir].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIMȚI vb. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după fr. consentir)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONSIMȚI consimt 1. tranz. (păreri, propuneri etc.) A susține exprimându-și consimțământul; a încuviința; a aproba. 2. intranz. A-și da consimțământul; a fi de acord. /con- + a simți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consimțì v. 1. a avea aceeaș simțire sau voință cu altul: cine tace, consimte; 2. a aproba, a consimți ceva: a consimți la o propunere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*consímt, a -í v. intr. (con- și simt, după fr. consentir, lat. consentire). Am aceĭașĭ simțire (voință) cu altu, admit, aprob, accept: cine tace, consimte; a consimți la o propunere. – Și consímț (vest) și, maĭ rar, consimțesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
consimțire s. f., g.-d. art. consimțirii; pl. consimțiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consimțire s. f., g.-d. art. consimțirii; pl. consimțiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consimțire s. f. → simțire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consimți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consimt, 3 sg. consimte, imperf. 1 consimțeam; conj. prez. 1 sg. să consimt, 3 să consimtă; imper. 2 sg. afirm. consimte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consimți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consimt, imperf. 3 sg. consimțea; conj. prez. 3 să consimtă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consimți vb. → simți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consimt, -tă 3 conj., -țind ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Enciclopedice
QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR (lat.) cine tace pare a consimți – Principiu de drept canonic, luat ca deviză de papa Bonifaciu VIII.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CONSIMȚIRE s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviințare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSIMȚIRE s. 1. acceptare, admitere, aprobare, încuviințare. (~ scoaterii la concurs a unui post.) 2. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Cu sau fără ~ cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIMȚI vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSIMȚI vb. 1. a accepta, a admite, a aproba, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Consimțire ≠ dezaprobare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A consimți ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Expresii și citate
Qui tacet, consentire videtur (lat. „Cine tace pare a consimți”) – deviza papei Bonifaciu VIII (1220-1303) menționată în „Decretale” (Hotărîri papale, cartea a VI-a a dreptului canonic). A devenit proverb în Franța: Qui ne dit mot, consent. Și noi spunem: Cine tace primește. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT309) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
consimțire, consimțirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a consimți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acceptare acord aprobare consimțământ încuviințare antonime: dezaprobare
etimologie:
- consimți DEX '09 DEX '98 DN
consimți, consimtverb
- 1. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A consimțit la căsătoria fiului său. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: consimț. DLRLC
etimologie:
- Con- + simți DEX '09 DEX '98 DN
- consentir DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.