CONSILIERE, consilieri, s. f. Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

consiliere sf [At: DEX² / Pl: ~ri / E: consilia] Sfătuire.

CONSILIERE, consilieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

CONSILIERE s.f. (Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [< consilia].

CONSILIER, -Ă, consilieri, -e, s. m. și f. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).^[1]

comsoliriu sm vz consilier

consilia vt [At: RUSSO, S. 157 / Pzi: ~iez / E: fr conseiller, lat consiliare] A sfătui.

consiliariu sm vz consilier

consilier sm [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsoliriu, ~iariu, ~nziliariu / Pl: ~i / E: fr conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcții. 3 Persoana care deține acest grad. 4 (Înv) Membru al unei instanțe de judecată sau verificare.

CONSILIER, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

CONSILIA, consiliez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A sfătui. Știubei se interesă... de alcătuirea meniului și consilie cîteva modificări. C. PETRESCU, Î. II 144. Pe aceștia pot să-i consiliez să scrie în proză. MACEDONSKI, O. IV 33. – Pronunțat: -li-a.

CONSILIER, consilieri, s. m. 1. Persoană care dă sfaturi; sfetnic. Principele vorbește: Ai curții mele... înalți consilieri... Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește. MACEDONSKI, O. I 249. O lișiță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați. ALEXANDRESCU, P. 177. 2. Grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele speciale dintr-un anumit domeniu; persoană care are acest grad. Consilier tehnic. 3. (În trecut) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. Consilier la Curtea de apel. – Pronunțat: -li-er.

CONSILIA vb. I. tr. (Liv.) A sfătui. [Pron. -li-a. / < lat. consiliari, cf. fr. conseiller].

CONSILIER s.m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].

CONSILIA vb. tr. a sfătui. (< fr. conseiller, lat. consiliari)

CONSILIER, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller)

A CONSILIA ~ez tranz. livr. A da sfaturi; a sfătui. [Sil. -li-a] /<fr. conseiller, lat. consiliari

CONSILIER ~i m. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller

consilià v. V. sfătui.

consilier m. 1. cel ce consiliază; 2. membrul unui consiliu: consilier la Curtea de Casațiune.

*consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese.

*consiliéz v. tr. (fr. conseiller, d. lat. pop. consiliare, cl. -ári). Sfătuĭesc.

consiliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. consilierii; pl. consilieri

*consiliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. consilierii; pl. consilieri

consiliere s. f. (sil. -si-li-e-), pl. consilieri

consilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. consiliez (desp. -li-ez), 3 consiliază, 1 pl. consiliem; conj. prez. 1 sg. să consiliez, 3 să consilieze; ger. consiliind (desp. -li-ind)

consilier (desp. -li-er) s. m., pl. consilieri

consilieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. consilierei; pl. consiliere

consilia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 consiliază, 1 pl. consiliem (-li-em); conj. prez. 3 să consilieze; ger. consiliind (-li-ind)

consilier (-li-er) s. m., pl. consilieri

consilieră (-li-e-) s. f., g.-d. art. consilierei; pl. consiliere

consilia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. consiliez, 3 sg. și pl. consiliază, 1 pl. consiliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. consilieze; ger. consiliind (sil. -li-ind)

consilier s. m. (sil. -li-er), pl. consilieri

consilieră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. consilierei; pl. consiliere

consilier.

consiliez, -liază 3, -liam 1 imp., -liind ger., -liere inf. s.

CONSILIA vb. v. îndruma, învăța, povățui, sfătui.

CONSILIER s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)

consilia vb. v. ÎNDRUMA. ÎNVĂȚA. POVĂȚUI. SFĂTUI.

CONSILIER s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)