9 definiții pentru consignatară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSIGNATAR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește bunuri în consignație. – Din fr. consignataire.
consignatar, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr consignataire] Persoană care primește în consignație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIGNATAR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CONSIGNATAR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIGNATAR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSIGNATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește obiecte de valoare în consignație. /<fr. consignataire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consignatară (primitoare în consignație) s. f., g.-d. art. consignatarei; pl. consignatare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consignatară (primitoare în consignație) s. f., g.-d. art. consignatarei; pl. consignatare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consignatară s. f. → signatară
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
consignatar, consignatarisubstantiv masculin consignatară, consignataresubstantiv feminin
- 1. Persoană care primește bunuri în consignație. MDA2 DEX '09 DNsinonime: consemnatar
etimologie:
- consignataire MDA2 DEX '09 DEX '98 DN