CONSFĂTUIRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

consfătuire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: consfătui] 1 Consultare între două sau mai multe persoane. 2 Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.

CONSFĂTUIRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

CONSFĂTUIRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) consfătui și rezultatul ei; ședință a salariaților unei întreprinderi sau instituții, a membrilor unei organizații etc., în care se discută probleme de interes comun. Un eveniment de o importanță deosebită pentru desfășurarea rodnică a muncii didactice în noul an de activitate în cadrul învățămîntului elementar și mediu îl constituie consfătuirile raionale ale cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952 nr. 310, 1/1. ◊ Consfătuire de producție = ședință organizată în vederea îmbunătățirii producției dintr-un sector, dintr-o întreprindere, dintr-o instituție etc. și în cadrul căreia se face o analiză a muncii și schimb de experiență cu alte întreprinderi (instituții etc.) sau cu muncitorii mai ridicați din aceeași întreprindere. Comitetul de întreprindere. a organizat consfătuiri de producție pe secții și pe grupe sindicale, creînd astfel condiții ca fiecare muncitor să poată cunoaște mai bine în ce constau diferitele metode înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2662.

CONSFĂTUIRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui].

CONSFĂTUIRE s. f. acțiunea de a se consfătui. ◊ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui)

CONSFĂTUIRE ~i f. 1) v. A SE CONSFĂTUI. 2) Adunare consacrată discutării unor probleme de interes comun. [Art. consfătuirea; G.-D. consfătuirii; Sil. -tu-i-] /con- + a sfătui

*consfătuíre f. Sfat reciproc, sfătuire, consiliŭ: consfătuirea unor deputațĭ.

consfătui vr [At: DA / Pzi: ~esc / E: con¹- + sfătui] (D. două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună.

CONSFĂTUI, consfătuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună.

CONSFĂTUI vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui].

CONSFĂTUI vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui)

A SE CONSFĂTUI mă ~iesc intranz. A face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consulta. /con- + a sfătui

consfătuì v. a se sfătui împreună cu alții.

*consfătuĭésc (mă) v. refl. (con- și sfătuĭesc). Mă sfătuĭesc împreună cu alțiĭ.

consfătuire s. f., g.-d. art. consfătuirii; pl. consfătuiri

consfătuire s. f., g.-d. art. consfătuirii; pl. consfătuiri

consfătuire s. f. → sfătuire

consfătui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă consfătuiesc, 3 sg. se consfătuiește, imperf. 1 sg. mă consfătuiam; conj. prez. 1 sg. să mă consfătuiesc, 3 să se consfătuiască; imper. 2 sg. afirm. consfătuiește-te; ger. consfătuindu-mă

!consfătui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se consfătuiește, imperf. 3 sg. se consfătuia; conj. prez. 3 să se consfătuiască

consfătui vb. → sfătui

consfătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfătuiesc, conj. consfătuiască)

CONSFĂTUIRE s. (înv. și pop.) sfat. (~ s-a încheiat.)

CONSFĂTUIRE s. (înv. și pop.) sfat. (~ s-a încheiat.)

CONSFĂTUI vb. v. consulta, sfătui.

consfătui vb. v. CONSULTA. SFĂTUI.