2 intrări
19 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
consfințit2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 2/20 / V: (înv) ~sân~ / Pl: ~iți, ~e / E: consfinți] 1 Consacrat. 2 (Rar) Aprobat.
consfințit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: consfinți] 1-2 Consfințire (1-2). 3 (Nob) Dedicație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după fr. consacrer).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după fr. consacrer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consânți v vz consfinți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consânțit, ~ă a vz consfințit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consfinți vt [At: (a. 1852) URICARIUL IV, 435/16 / V: ~sân~ / Pzi: ~țesc / E: con1- + sfinți (după fr consacrer)] 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil, solid. 3 (Rar) A aproba.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a consacra (2). Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 61. Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2512.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSFINȚI vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinți, după fr. consacrer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSFINȚI vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONSFINȚI ~esc tranz. 1) (idei, obiceiuri etc.) A face să intre adânc în uz; a consacra; a încetățeni; a statornici; a înrădăcina; a împământeni. 2) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consacra. 3) (relații, atitudini etc.) A face să capete caracter legal; a legaliza; a oficializa. /con- + a sfinți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consfințì v. a consacra.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*consfințésc v. tr. (con- și sfințesc). Consacrez: cuvînt consfințit de uz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, 3 sg. consfințește, imperf. 1 consfințeam; conj. prez. 1 sg. să consfințesc, 3 să consfințească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, imperf. 3 sg. consfințea; conj. prez. 3 să consfințească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consfinți vb. → sfinți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSFINȚIT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. v. consacrat. 3. v. confirmat. 4. v. legalizat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSFINȚIT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consacrat, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat, consacrat, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Lege ~.) 4. (JUR.) legalizat, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSFINȚI vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. v. legaliza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSFINȚI vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. (JUR.) a legaliza, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
consfinți, consfințescverb
-
- Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 61. DLRLC
- Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2512. DLRLC
-
etimologie:
- Con- + sfinți DEX '09 DEX '98 DN
- consacrer DEX '09 DEX '98 DN