CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍRE ~i f. 1) v. A SE CONSFĂTUI. 2) Adunare consacrată discutării unor probleme de interes comun. [Art. consfătuirea; G.-D. consfătuirii; Sil. -tu-i-] /con- + a sfătui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍRE s. f. acțiunea de a se consfătui. ◊ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍRE s. (înv. și pop.) sfat. (~ s-a încheiat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consfătuíre s. f. → sfătuire
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consfătuíre f. Sfat reciproc, sfătuire, consiliŭ: consfătuirea unor deputațĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con¹- + sfătui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONSFĂTUÍ mă ~iésc intranz. A face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consulta. /con- + a sfătui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍ vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍ vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSFĂTUÍ vb. v. consulta, sfătui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consfătuí vb. → sfătui
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consfătuĭésc (mă) v. refl. (con- și sfătuĭesc). Mă sfătuĭesc împreună cu alțiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink