CONSERVAȚIUNE, conservațiuni, s. f. (Înv.) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

conservațiune sf vz conservație

CONSERVAȚIUNE, conservațiuni, s. f. (Rar) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

CONSERVAȚIUNE s.f. (Rar) Conservare. [Var. conservație s.f. / cf. fr. conservation, lat. conservatio].

CONSERVAȚIUNE s. f. (rar) conservare. (<fr. conservation, lat. conservatio)

conservați(un)e f. păstrare: în perfectă conservațiune.

*conservațiúne f. (lat. conservátio, -ónis). Rar. Păstrare. – Și -áție, dar ob. -áre.

conservație sf [At: DACIA LIT. 287 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conservation] (Rar) Conservare (1).

CONSERVAȚIE s.f. v. conservațiune.

conservațiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. conservațiunii; pl. conservațiuni

conservațiune (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. conservațiunii; pl. conservațiuni

conservațiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. conservațiunii; pl. conservațiuni