CONSERVATÍV, -Ă, conservativi, e, adj. 1. (Rar) Conservator2. 2. (Fiz.; despre câmpuri de forță) În care se conservă energie. – Din fr. conservatif.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Joseph
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSERVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) v. CONSERVATOR I. 2) fiz. (despre câmpuri de forță) Care conservă energia; cu proprietatea de a conserva energia. /<fr. conservatif
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSERVATÍV1, -Ă adj. Conservant. ♦ (Fiz.; despre câmpuri de forțe) În care se conservă energia. [< fr. conservatif].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSERVATÍV2, -Ă adj. (Rar) Conservator. [< germ. konservativ].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSERVATÍV1, -Ă adj. conservant. ◊ (fiz.; despre câmpuri de forțe) în care se conservă energia. (< fr. conservatif)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSERVATÍV2, -Ă adj. conservator. (< germ. konservativ)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Conservativ ≠ novator
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
conservatív adj. m., pl. conservatívi; f. sg. conservatívă, pl. conservatíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink