2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSERVANT, -Ă, conservanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care conservă, care păstrează. 2. S. n. Substanță folosită în scopul împiedicării fermentației unor produse alimentare sau de altă natură. – Conserva + suf. -ant.

CONSERVANT, -Ă, conservanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care conservă, care păstrează. 2. S. n. Substanță folosită în scopul împiedicării fermentației unor produse alimentare sau de altă natură. – Conserva + suf. -ant.

conservant, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: ~serva + -ant] 1 a Care conservă (1). 2 sn Substanță folosită în scopul împiedicării fermentației unor produse alimentare sau de altă natură.

CONSERVANT, -Ă adj. Care conservă, păstrează; conservativ. // s.m. Substanță folosită pentru a împiedica fermentarea produselor obținute din fructe sau din legume. [Cf. fr. conservant].

CONSERVANT, -Ă I. adj. care conservă; conservativ. II. s. m. substanță antiseptică, pentru conservarea unor produse alimentare. (< fr. conservant)

CONSERVANT1 ~tă (~ți, ~te) Care conservă; care păstrează. /a conserva + suf. ~ant

CONSERVANT2 ~e n. Substanță întrebuințată pentru a împiedica descompunerea produselor organice. ~ alimentar. /a conserva + suf. ~ant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conservant1 adj. m., pl. conservanți; f. conservantă, pl. conservante

conservant2 s. m., pl. conservanți

conservant1 adj. m., pl. conservanți; f. conservantă, pl. conservante

!conservant2 s. m., pl. conservanți

conservant adj. m., pl. conservanți; f. sg. conservantă, pl. conservante

conservant s. n., pl. conservante

Intrare: conservant (adj.)
conservant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservant
  • conservantul
  • conservantu‑
  • conservantă
  • conservanta
plural
  • conservanți
  • conservanții
  • conservante
  • conservantele
genitiv-dativ singular
  • conservant
  • conservantului
  • conservante
  • conservantei
plural
  • conservanți
  • conservanților
  • conservante
  • conservantelor
vocativ singular
plural
Intrare: conservant (s.m.)
conservant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservant
  • conservantul
  • conservantu‑
plural
  • conservanți
  • conservanții
genitiv-dativ singular
  • conservant
  • conservantului
plural
  • conservanți
  • conservanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conservant, conservantăadjectiv

  • 1. Care conservă, care păstrează. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: conservativ
etimologie:
  • Conserva + sufix -ant. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

conservant, conservanțisubstantiv masculin

  • 1. Substanță folosită în scopul împiedicării fermentației unor produse alimentare sau de altă natură. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Conserva + sufix -ant. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.