consemnativ, -ă adj. (livr.) Cu caracter de consemnare ◊ „Stilul e consemnativ, medical [...] coborând pe alocuri în efuziune sentimentală, mai ales în momentele în care R. își notează simptomele propriei boli.” R.lit. 6 XII 73 p. 9 (din consemnat + -iv; cf. it. consignativo; I. Iordan în SCL 3/63 p. 308, atestare din 1960; DN3)