CONSCRIPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile armatei; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.

conscripție sf [At: BĂLCESCU, M. V. 631 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conscription, lat conscriptio, -onis] (Înv) 1 Recrutare. 2 Redactare a unei legi.

CONSCRIPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile militare; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.

CONSCRIPȚIE, conscripții, s. f. (Învechit) înscriere anuală în rolurile militare; recrutare, înrolare. Conscripția sosește, îl iau, îl fac oștean. NEGRUZZI, S. II 249. Strîngerea ostașilor se face prin conscripție și intrare de bunăvoie. BĂLCESCU, O. I 36. – Pronunțat: -ți-e.

CONSCRIPȚIE s.f. 1. (Rar) Recrutare. 2. (Latinism) Redactare a unei legi. [Gen. -iei, var. conscripțiune s.f. / cf. fr. conscription, lat. conscription – scriere].

CONSCRIPȚIE s. f. 1. recrutare. 2. redactare a unei legi. (< fr. conscription, lat. conscriptio)

conscripțiune sf vz conscripție

CONSCRIPȚIUNE s.f. v. conscripție.

conscripți(un)e f. înscrierea și strângerea anuală a tinerilor pe cari vârsta îi chiamă la serviciul militar.

*conscripțiúne f. (lat. conscríptio, -ónis). Rar. Recrutare, înrolare. – Și -ípție.

conscripție (înv., reg.) (desp. -ți-e) s. f., art. conscripția (desp. -ți-a), g.-d. art. conscripției; pl. conscripții, art. conscripțiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

conscripție (înv.) (-ți-e) s. f., art. conscripția (-ți-a), g.-d. art. conscripției; pl. conscripții, art. conscripțiile (-ți-i-)

conscripție s. f. (sil. -ți-e), art. conscripția (sil. -ți-a), g.-d. art. conscripției; pl. conscripții, art. conscripțiile (sil. -ți-i-)

CONSCRIPȚIE s. v. încorporare, înrolare, recrutare.

conscripție s. v. ÎNCORPORARE. ÎNROLARE. RECRUTARE.