CONRÚPE vb. III. V. corupe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONRÚPE vb. III. v. corupe.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink