CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONOVĂȚ ~éțe n. înv. Funie întinsă pe țăruși de care se priponeau caii într-o tabără militară. /<rus., ucr. konovjaz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONOVĂȚ s. v. pripon.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

conovăț s. n., pl. conovéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conovắț n., pl. ețe (rus. kono-vĕázĭ, d. konĭ, cal, și vĕazátĭ, a lega). Lemnu (leațu) de care se leagă caiĭ în tabără și în bivuac. Corlată (gratiĭ) p. fîn în grajd (Bc.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink