CONOÍD, -Ă, conoizi, -de, adj., s. n. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. – Din fr. conoïde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONOÍD adj. De formă conică; conoidal. // s.n. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. [Pron. -no-id. / < fr. conoïde, cf. gr. konos – con, eidos – formă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONOÍD, -Ă I. adj. de formă conică. II. s. n. suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. (< fr. conoïde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONOÍD adj. (MAT.) conoidal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conoíd adj. m., pl. conoízi; f. sg. conoídă, pl. conoíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conoíd s. m., pl. conoízi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conoíd, -ă adj. (vgr. konoeidés, d. kónos, con, și eîdos, aspect). Geom. În formă de con. S. f. Suprafață produsă de o linie dreaptă care se sprijină constant pe o dreaptă fixă, rămîne paralelă cu un plan fix și împlinește încă o a treĭa condițiune oare-care.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink